Meseria, pasiunea mea
Acum, pe timp de criza, tot mai multe meserii se indreapta rapid spre statutul de “pasiune”, spre hobby-urile acelea spre care te apleci ori de cite ori ai ceva timp liber. Ma refer aici in primul rind la meseria de profesor. Pai nu cred ca la un slariu de pina in zece milioane ea se mai poate chema meserie. Este o pasiune pentru cei care se duc in fiecare dimineata la locul de munca sa practice profesoratul si care, la final de luna, primesc – sa-i spunem asa – “o mica atentie din partea statului”. Iti trebuie o mare daruire ca sa transformi meseria asta – ca si altele, de altfel – intr-o pasiune atit de mare incit sa mergi la munca aproape gratis. Si aici nu pot decit sa-i admir pe acesti oameni care mai au in ei o urma de omenie si de respect pentru ceea ce fac si pentru discipolii lor.
La fel ma gindesc si la medici. Sigur, lumea ii injura, uneori pe buna dreptate, dar sa nu uitam ca in strainatate, unii dintre cei mai buni sunt medicii romani. La noi sistemul medical e bolnav, as putea spune ca e atit de bolnav incit e mort de-a binelea! Pai sa ne gindim cum e sa vii la spital, medic chirurg si sa bagi mina in oameni, in stomacurile si toracele lor, cu riscul de a nu se mai trezi din anestezie, cu speranta ca nici o complicatie n-o sa intervina, sa tai si sa cosi “pe viu”, sa repari instalatii umane, pentru ca apoi, la sfirsitul lunii, sa fii recompensat cu 13-15, hai 20 de milioane de lei vechi! Mie unul mi se pare bataie de joc! Si ma mai mir de ce asteapta bani de la pacienti!
Cunosc o femeie care e bucatareasa la o gradinita. Se duce la opt dimineata, gateste pentru 40 de copii, apoi le spala vasele dupa ce au mincat, mai face curatenie si pleaca acasa. Asta zilnic. Si la final de luna ia in mina… patru sute de lei! Adica vreo patru perechi de pantofi, sau un telefon fara abonament, sau un miner de geanta Louis Vuiton sau scrumiera de la un Audi Q 7.
Ei bine, astea sunt intr-adevar pasiuni ale vietii!
Comments
ADI
Salut Dragos. Am fost la Brasov si am revazut dupa 20 de ani ceva rude. La povesti despre prezent, m-a fascinat cu cata bucurie spune cineva despre reusita ei de a trece de la un castig de 500 ron la unul de 1000 ron lunar( sotul este pompier civil si primeste 600 ron). Atitudine pozitiva , speranta, bucurie… de necrezut… mi-a fost rusine de tot ceea ce se intampla acum cu noi, cu girul nostru, cu lasitatea care ne-a consacrat, cu raul care ne-a subjugat.. revoltator!!!